“Ajung în jumătate de ora, patruzeci de minute”
Îmi strecor uşor mâna sub perna ei ca să mă pot lipi de trupul ei mai bine sub asternuturile astea dezordonate dar atât atât de confortabile. Îmi sprijin nasul de gâtul ei, acolo, imediat sub lobul urechii. O simt cum se mişcă şi ea să se lipească de mine mai bine. Oftează de plăcere şi scoate un sunet de-al ei specific de alintare. Şi aşa adormim la loc.
Mă întorc pe partea cealaltă, pe o parte. O simt cum încă adormită aranjeaza patura şi se apropie la rândul ei de mine. Se lipeşte de mine şi mă ia în braţe. Ştie că-mi place să fiu ţinut aşa pentru că aşa mă ţinea mama în braţe dupa ce ma urcam în patul ei după un coşmar de-al copilăriei. A fost greu să mă dezvăţ de acel obicei, avându-l nu pentru că îmi aminteşte de mama mea, ci pentru că îmi aminteşte de siguranţa şi confortul şi dragostea în care mă scăldam atunci, ţinut aşa în braţe. Iar Jack ştie asta.
Aşa adormim la loc.
Am poreclit-o Jack după ce am vazut o scenă din filmul Titanic în care Rose urlă spasmodic după Jack şi pur şi simplu e… “JACK, JACK, JACK where are you JACK, JACK”. Atunci m-am întors înspre ea şi i-am zis.. tu eşti Rose şi eu sunt Jack. Tu strigi asa după mine şi eu sunt legat de o ţeavă într-o navă care se scufundă. Însă ei nu i-a placut numele de Rose şi am zis sa fiu eu Rose şi ea Jack. Şi a fost de acord.
Mă trezesc din nou pe spate. Jack doarme stransa langa mine, cu capul pe umarul meu. Eu imi dau seama ca e dimineaţă, afară se aud voci, se aud unelte zgomotoase dar tot nu ma pot ridica din pat. Aşa că adorm la loc.
Mă trezesc din somn şi o aud pe Jack vorbind cu colega ei de apartament. Mai stau puţin, mă ridic şi-mi aprind o ţigară. Fără pic de teatralisme, scrumez intr-o converva goală de pateu. Mă întind înapoi în pat şi mă gândesc la ce s-a întâmplat în seara asta. Am făcut sex incredibil, nu sunt cuvintele mele, ea era cam beata, apoi am avut momente veritabile de afecţiune, mirosul de tequilla din răsuflarea ei nu m-a deranjat deloc, săruturile erau aşa cum mi le aminteam, tandre, pline, cu acel sunet scos la sfarşit, ca o piesă obligatorie al dansului, în sensul de “aşa ar trebui sa fie orice sărut”. Acum realizez că am dormit atât de bine în patul ăsta, ţinând-o în braţe, ea ţinându-mă pe mine, plecând de la ideea că fac asta pentru ea, să se simtă bine, să se simtă măcar în seara asta iubită şi totuşi iată că şi eu mă simt iubit şi atras spre ea. Seara trecută, chiar daca nu mai suntem împreuna de aproape un an a fost o reconstituire veritabilă a unei seri în care eram împreună. Acum observ că în faţa mea, în alt apartament, în alt cartier, este aceeaşi bucată de cer, cu un copac asemănător şi o fereastră la fel… ca atunci… demult… când ea era a mea şi eu eram al ei.
Acum pornim spre un mall oarecare sa mâncăm ceva ce ne dorim din seara dinainte. Ea are foamea specifică mahmurelii, iar eu am oricum costuri mari de întreţinere. Pe drum ne-am ţinut de mână şi eu mă întrebam de ce fac asta. Am impresia că-i dau speranţe false dar în acelaşi timp ştiu că am purtat o discuţie în care am stabilit ce şi cum se întamplă între noi. Şi la urma urmei… se simte destul de bine…
Totul a fost ca o bulă în timp şi puţin în spaţiu. Mult timp după ce ne-am luat la revedere am regretat că nu am sărutat-o. M-am eschivat în ultimul moment pentru un sarut prietenesc pe obraz şi până acum nu ştiu dacă am facut-o de teamă să nu creadă ea că s-a schimbat ceva sau din teamă să nu vreau eu de fapt să se schimbe ceva între noi.
Jack, îţi mulţumesc! A fost o sâmbătă seara înceţoşată dar extrem, extrem de confortabila şi călduroasă. Şi ca bonus, mi-ai oferit şi o după-amiază de duminică ideală. Iar aici, în cuşca obligaţiilor mele, creeate de mine, din cuşca nopţii goale, ziua de azi este un disc vinil de amintiri care sare constant pe bucata în care ne ţineam cu schimbul în braţe de dimineaţă.
“Uau…!” ;)