If I had the chance…
Mi-am închis geamul, l-am sigilat complet pentru prima oară în ultimele câteva săptămâni. Am tras şi jaluzelele şi le-am întors în aşa fel încât să nu pătrundă nici o urmă de lumină de afară. Singura problemă este uşa de la cameră, care e facută de sus până jos din sticlă mată, cu excepţia că pe mijloc, tot de sus până jos e un model de sticlă prin care se vede fără probleme, deci în acest sens nu am ce face. Lumina din restul casei pătrunde vag în continuare în camera mea, dar oricum de ei m-am izolat altfel decat photofobic, m-am izolat de ei complet, în gânduri, în doriri, în comunicare.
Vă puteţi da seama că eu de fapt nu cu familia cu care traiesc mă simt în siguranţă sau confort. Nu! Aceste sentimen le iau din norii ce trec prin dreptul frestrei mele, le iau din văntul ce bate în dreptul geamului meu, le iau din melodiile păsărilor care au o obgligaţie să cânte la exact orele 5 ale dimineţii să mă trezească pe mine atunci cănd aproape am adormit. Din asta… privind acea frumoasa fereastră, stând cu spatele le acea uşă din care nu pot veni decat zombie sau oameni fără chipuri… din asta… privind fereastra… din asta simt confort, siguranţă, sentimentul că nimic nu poate merge prost.
Dar am închis acea fereastră. Am închis-o. Pentru că acum mi-a fost promisă toamnă. Mi-au fost promise ploi şi frig. Şi că totul în jurul meu va căpăta numai culori închise. Şi cerul va fi numai acoperit de nori. Aşa. Aşa ar trebui să-mi fie toamna. Aşa că m-am decis sa ţin toate lucrurile care mă ţineau pe linia de plutire aici în sanctuatul meu închise. Departe de mine. Pană în momentul în care voi primi toamna promisă. Aşa voi trăi, draga mea. Într-un bunker din PVC undeva la marginea Bucureştiului… pana te voi găsi aşa cum mi-am promis că o să fii.
Dacă toamna totuşi nu vine… măcar să te mai văd odată îmbrăcată în rochia aia roşie…
Un răspuns to “If I had the chance…”