One for my Baby, and one more for the road
Este trei fără un sfert şi localul este gol… pe fundal se aude o orchestră de jazz… care strigă strident din când în când din câte un saxofon. Barmanul spală ultimele pahare de pe bar, în lumna aceea pare un cunoscător absolut a tuturor sentimentelor umane, fericire, tristeţe, nostalgie. Mă voi duce la el. Sunt puţin ameţit după tot ce s-a întâmplat în seara asta, vreau doar să ajung acasă. Dar acasă mă aşteapta ea şi pe ea nu vreau s-o văd.
Mă aşez înce pe scaunul înalt, mă proptesc în cot pe bar. Barmanul îmi face semn, iar eu îi răspund:
-Este trei fără un sfert, dragul meu, şi localul este gol… suntem doar noi doi aici… aşa că, te rog… aşează-le cum trebuie. Am o povestioară de care ar trebui să auzi…
Barmanul zâmbeşte. Ştie povestea deja. Nu ştie detaliile dar ştie exact despre ce e vorba. Cum a început şi cum se va termina.
-Bem prietene, până la sfârşitul acestui scurt episod. Dar mai toarnă un pahar pentru iubita mea şi încă unu pentru drumul singur spre casă…
Îmi face semn către un jukebox învechit de lângă bar. Da, ar merge nişte muzica…
-Uite ştiu rutina. Bagi o fisă în aparat, dar ma simt rău, nostalgic, părăsit şi sper să scoata muzică melancolică şi tristă…
El nu zice nimic. Îmi umple paharele şi-şi vede de treaba lui, dar lângă mine, părând uşor interesat de ce am de spus.
-Ţi-aş putea spune atât de multe ţie, dar… nu ar fi în codul domnilor veritabili. Deocamdată mai toarnă unu pentru mine şi încă unul pentru drumul spre casă…
-Nu ţi-ai putea da seama, dar amice, eu sunt un fel de poet… şi am multe lucruri de spus şi multe pe care vreau să le spun, deci dacă mă prinzi într-o stare ca asta, nostalgică, stai şi ascultă, te rog, până când tot ce era de spus a fost spus…
Zâmbeşte acum, aproape râde, dar văd că nu mai are nimic de făcut. Pur şi simplu stă şi mă priveşte de cealaltă parte a barului.
-Cam aşa stau lucrurile, şi văd că te pregăteşti să închizi, merci pentru urări şi sper că nu te-a deranjat că te-am tras de ureche să mă asculţi…
Îmi întinde mână, i-o strâng, fiecare strângere de mână e unică dar atunci când strângi mâna unui străin rămâi cu ceva ce valorează cu atât mai mult cu cât există un singur exemplar al acelui salut.
În drum spre ieşire îi spun totuşi pe scurt şi povestea mea…
-Fata asta arde ca o torţă… şi dacă n-o înnec o să explodeze…
Şi afară cum ies fredonez doar pentru mine… “one for my baby, and one more for the road”…
P.S. Inspirat de One for my baby(and one more for the road) cântată de Billie Holiday
