Al 22-lea: „In luna lui Marte..”

Stau sprijinit cu umarul de perete. In spatele meu, dincolo de o usa si un set de geamuri ploua. Fusese o zi deosebit de calduroasa de martie. Pe la pranz s-a pornit un vant puternic si la orizont s-au adunat nori negrii. Aproape ca miroasea a vara. Era o iluzie frumoasa.

„Hai, ce mai astepti?”

In pat sta Laura, pe jumatate acoperita de cearceaf. Imi curbez usor buzele in coltul gurii. De afara vine sunetul ploii. Monoton, linistitor si totusi usor violent. Nu ma grabesc. Ma uit la ea cum zambeste. Ma uit la ea cum isi plimba incet mana pe obraz, apoi pe gat, coborand pana pe san. Se uita in ochii mei. Niciodata in isoria acestui pamant, o femeia n-a mai fost dorita atat de mult ca acum. Troia nu mi-ar fi stat in cale.

Si totusi nu ma grabesc.

„Te iubesc, stiai asta?”

„Si eu te iubesc, prostutule!”

Incet, pe fundal, canta Pink Floyd. Se aude sacadat din cauza ploii. Imi dau jos hainele si ma intind langa ea. Imi plimb degetele pe silueta ei. Pe muchia fiintei ei. Pe acea linie care defineste gratia unei femei. Felul in care cobori de pe coaste pana in dreptul buricului pentru ca apoi sa urci pe coapsa defineste frumusetea unei femei dezbracate. Poate e ca si destinul pe care ti-l stabileste. Pornesti de pe culmile extazului, cazi in iad imediat inainte sa te ridici din nou cand se termina totul. Poate…

Un sarut apasat. Buze moi si fierbinti si un fior pe sira spinarii. Picaturi cu miile care parca imi cad pe vertebre. O privire plina de dorinta si o soapta in ureche. Ma pierd si nu mi-e frica. Sunt atat de plin de ea incat simt ca o sa mi se opreasca inima. Si afara, din nou, ploaie. Se intoarce incet cu spatele la mine. O invitatie. Ii dau curs. Un suspin suspendat in surpriza. Imi lipesc varful nasului de spatele ei. Urc incet, inspirandu-i esenta, pana ajung la primele fire de par. O sarut in valea aceea mica ce se formeaza cand isi lasa capul pe spate si ii ascult corpul cum vorbeste. O apas incet pe abdomen si imi doresc sa ma confund cu ea. Blestem in minte limitarea anatomiei noastre dar nu ma opresc. Isi intoarce privirea spre mine si eu ma ridic in cot pentru a o privi. Ii surad ochii de placere si o gura intredeschisa ce ma invita la sarut ma imbie fatis.

Si afara inca ploua.

Sunt in bratele ei. S-a incolacit in jurul meu si nu vrea sa-mi dea drumul. Isi curbeaza spatele si ridica barbia dar nu-mi da drumul. Ii sarut gatul pana la barbie unde o musc incetisor. Nu ma opresc insa. Ma strange mai tare in imbratisare. Mainile incearca sa-mi cuprinda spatele dar nu reusesc. Poate de suparare ma zgarie. Ochii ei nu mai surad. Sunt si ei la fel de plini cum eram eu mai devreme inainte sa scap de haine. Se holbeaza undeva pe peretele din fata mea. Ma aplec usor spre urechea ei dar nu ma opresc. Ii soptesc „te iubesc” dar tot nu ma opresc, pana cand nu o simt cum tremura usor, cu un spasm de forta in brate si picioare. Atunci ma opresc treptat.

Si afara inca ploua.

Patul e o insula. Si in mijlocul ei suntem noi. Stam turceste cu mici schimbari de stil. Acum ii surad ochii din nou. Se bucura ca eu trebuie sa ma sprijin in maini si tot ce pot face e sa privesc. Imi convine. Acum ea isi plimba mainile si privirea si saruturile unde vrea, iar eu nu sunt decat un simplu spectator umil. Orice ar face, atunci cand imi mangaie obrazul si zambeste in timp ce-si lasa usor capul pe spate, orice ar face, atunci ma innebuneste. Ah, sunt doar un servitor in fata ei si o stie. Dar imi demonstreaza ca am dat peste vrajitoarea de la rasarit, peste vrajitoarea cea buna.

Totul se termina in timp ce face acel gest fermecator. Cad obosit si transpirat pe spate cu ea langa mine, jumate intinsa peste mine, cu capul pe pieptul meu si mainile in jurul gatului meu. Acum deseneaza cu degetul cerculete pe mine. Eram atat de ametit incat am fost absolut surprins cand mi-a soptit „si eu” in ureche. A fost acel lucru in plus la care nu te astepti si care nici nu-ti poti imagina ca-l poti avea vreodata.

Si afara inca ploua…

Reclame

~ de nomorelol pe decembrie 6, 2009.

2 răspunsuri to “Al 22-lea: „In luna lui Marte..””

  1. Fuarte fain, foarte tari, in schimb, 2 faze: aia cu muchia fetei = din descriere eu ma gandeam la gatul unei beri :)) si 2: aia cu nu reuseste sa imi cuprinda spatele, sa mor daca nu mi-o imaginez pe tipa ceva de genu „hai hai maini gadget”, in rest imi place, mult.. Hulk nihihih :*

  2. uau.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: