Zborul lui Magellan #1

Podeaua metalică e rece. De ce e podeaua din metal? Unde sunt? Mi-e frig, sunt ud şi dezbrăcat. Un şir de imagini se suprapune rapid în mintea mea, una după alta, fără noimă. Leşin.

Deschid ochii. Un firicel de salivă mi s-a prelins prin colţul gurii. Fiecare muşchi, fiecare oscior, de la degetele de la picioare până la rădăcinile firelor de păr mă doare. Mă ridic încet şi privesc năuc spre patul criogenic de lângă mine. Aici am zăcut. Dar câtă vreme sau de ce, nu-mi amintesc. Cu stupoare realizez că nu îmi amintesc nimic. Încerc să-mi aduc aminte cum mă cheamă. Simt o menghină în jurul inimii când realizez că nu ştiu. Nu ştiu cum să-mi spun. Nu am un cuvânt pentru mine însumi în afară de „om”. Amnezie. Aşa se numeşte ceea ce am eu. Am dormit prea mult. M-au antrenat pentru acest caz.. ei, oricine ar fi fost cei ce mi-au făcut instructajul din care

îmi amintesc numai fapte, proceduri, nu feţe, nu persoane sau locuri. Numai fraze scurte, instrucţiuni şi umbre fără chip. Condiţionare. M-au condiţionat pentru strictul necesar în caz de urgenţă. Studiez display-ul plin de condens al patului. E negru, nici o informaţie nu apare pe ecran, cu toate că ar trebui să pot să aflu de la el tot ce aş putea avea vreodată nevoie să ştiu despre somnul meu criogenic. Am dormit prea mult. Concluzia vine de la sine, mintea mea, separată de mine îmi spune calm şi clar. Am dormit prea mult.

– Am dormit prea mult.

Vocea mea a sunat ca un horcăit sinistru. Ma apucă un acces de tuse. E simplu. Durere de cap, oboseală, o foame sinistră. Simptome. Un automatism se activează. Trebuie să-mi testez glicemia, să mănânc, să mă mişc. Mă ridic automat, tâmplele îmi zvâcnesc şi mă ţin de pereţi de frică să nu leşin iar. Uşa se deschide automat. E un scaun de diagnosticare în infirmierie. Dreapta. Zece metri, stânga, trei trepte, două coridoare în stânga si unul în dreapta, uşa din capătul coridorului. Codul pentru scanare biometrica: 2412, scanare biometrica a vaselor capilare din mâna stângă. Sunt autentificat. Scanare biometrică a retinei dacă nava are alarmă de intruziune. Caut

receptorul cu privirea dar uşa se deschide cu un sunet discret de atenţionare. Mă întind în pat.

– Diagnosticare şi tratament.

Tot un horcăit. Tot un acces de tuse. Încerc din nou.

– Diagnosticare şi tratament.

Consola din dreapta se trezeşte la viaţă. Alunec din nou în beznă.

Anunțuri

~ de nomorelol pe August 28, 2014.

3 răspunsuri to “Zborul lui Magellan #1”

  1. *acces de tuse :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: