Zborul lui Magellan #2

Mă trezesc. Deshid ochii şi pentru un moment am senzaţia familiară că nu ştiu unde sunt. Treptat mă obişnuiesc cu lumina difuză din cameră. Un braţ robotic atârna ameninţător un ecran deasupra mea. Este consola automatului medical.

– Raportează.

Automatul se conformează ascultător. Cu un zumzăit discret, ecranul coboară în câmpul meu vizual direct. Un şir lung de termeni medicali începe să apară. Inaniţie, lipsă de vitamine de care nici nu am auzit, amnezie retrogradă.

În dreptul aceste intrări găsesc o explicaţie interesantă: „Pentru a confirma diagnosticul este necesar interviul de memorie autobiografică. Aţi dori să începeţi interviul?” Nu aş vrea. Sunt aproape sigur că diagnosticul este corect. În afară de proceduri de urgenţă şi date tehnice despre echipamentele de pe această navă, nu îmi amintesc nimic despre trecutul meu. Nu îmi amintesc numele, nu îmi amintesc de ce sunt aici, de unde am plecat sau încotro mă îndrept.

Realizez însă că ştiu că sunt pe o navă. Acest diagnostic trebuie însă verificat.

Încerc să mă ridic de pe masa de tratament. Mă compleşeşte o senzaţie de ameţeală şi trebuie să stau în şezut, cu capul în mâini, încercând din răsputeri să nu leşin din nou. Mă întorc spre consolă.

– Afişează procedură pentru convalescenţă. Cazul curent afişat.

„Hrană cu gramaj strict, hidratare controlată, tratament cu vitamine intravenos periodic. Aţi dori să vă setez alarme periodice la programul de tratament?”

– Da. Fă-o.

Din nou, automatul se conformează şi pe ecran apare un mesaj care clipoceşte cu un aer de urgenţă. „Prezentaţi-vă la sala de mese pentru hrană.”

Asta nu a durat mult. Dar trebuie să aştepte. Instinctul îmi spune că sunt pe o navă. Dar nu pot fi sigur până nu verific. Trebuie să ajung pe puntea de comandă.

O senzaţie familiară însoţeşte gândul. Ca un automatism, ştiu cum să ajung pe punte. Sunt două uşi în infirmierie. Cea pe care am venit şi cea din partea opusă a camerei care duce la cală. Trebuie să mă întorc pe cea din care am venit şi să străbat holul până în partea opusă. Acolo este puntea principală.

Recapitulez planul navei. Cum o să ies din infirmierie, la dreapta vor fi dormitoarele cu module de spaţiu personal, ce se pot sigila. Sunt mici dar pot oferi intimitate. Următorul hol pe stânga va duce către sala de mese. Din nou pe dreapta facilităţile sanitare. Duşuri etanşe ce pot fi folosite şi în situaţii de imponderabilitate. Mai departe, tot în dreapta, camera cu paturile criogenice, de unde am venit, apoi pe stânga laboratorul şi în final, în capătul acestui coridor principal, puntea de comandă.

Acolo trebuie să ajung.

n.a. Autorul, numit de aici inainte.. „autorul”, va scrie, atat cat va scrie, aceasta poveste ca una continua. Opririle bruste nu sunt excluse si nici evitate.

Anunțuri

~ de nomorelol pe Septembrie 14, 2014.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: